Florin Vancea

[i]Moartea

iasiul e domol ascult apologize de timberland drogurile ma asteapta sueno a trecut e banal sunt banal azi sunt pesimist maine voi fi rupt de optimism testoasa ta se va scufunda sa ma astepte dar degeaba am chef de o plimbare prin copoul luminat prin aleea cea mai lunga freza veronicai micle am sa mi o intiparesc ce femeie ce banala coca cola mi a sosit paharul mi l am golit si totusi plin e el
mi am mancat vocalele virgule puncte si mirari am pus in loc de ele
iar acum simfonii imi bat in cap clopote aud iar urlete vad
vioara imi danseaza si bazinu ti serpuieste
gatul senzual priveste genele mi le deschid
aproape mai aproape tot mai mult si mai aproape
urletul nu se mai vede
si incepe iar genunchiul inainte si iar inapoi
gatul se indoaie parca iar s ar indoi nu ma crede cand ii zic
il ating si il cam strang
paharul e spart eu am strans prea tare
unde i gatul uite cioburi
rosu nchis curge in sus
scurt
piaptan caut
parul pluteste
galben ametit
arata
virgule as vrea sa vad
puncte imi imaginez
scurt
concis
si iar gresit
da mi
caci vreau
unghia din parul tau
e prin iasi e in copou
e prin parul ei al ei
veronica micle e o hoata
importanta si vedeta
urletul parca e al ei
mai vreau
mai vreau
gatul senzual roteste
arterele mi se ncoltesc
genele inlung se ntind
iar tu nu ma suporti
vioara oboseste
de ce nu vad hip hop acum
iar consoanele dispar
luminile se sting
totul se inchide
negru alb si gri e totul
e banal
banal de simplu
gatul se intoarce iar dar lumini nu se aprind
vreau sa stiu de ce se sting
toate sufletele mele
vreau sa stiu de ce te stingi
suflet mic si doar al meu
esti mort?